Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIULÍȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gâscă, (înv.) târșie. (~ pentru asamblări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIULÍȚĂ s. v. broască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piulíță s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piulíței; pl. piulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIULÍȚĂ ~e f. Piesă de metal, prevăzută cu o gaură filetată, care servește, împreună cu un șurub, la asamblarea unor piese; mutelcă. [Sil. pi-u-] /piuă + suf. ~uliță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)