Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PIVOTÁRE, pivotări, s. f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; pivotație. – V. pivota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIVOTÁRE s.f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; rotire, întoarcere; pivotație. [< pivota].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIVOTÁRE s. (TEHN.) rotire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pivotáre s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIVOTÁ, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. ♦ Fig. (Despre acțiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc. ♦ A-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PIVOTÁ ~éz intranz. 1) tehn. A se roti în jurul unui pivot. 2) (despre acțiuni, procese, dezbateri etc.) A se desfășura în jurul aceluiași obiectiv. 3) rar (despre persoane) A se răsuci brusc în călcâie (pe un singur picior, ca în jurul unui pivot). /<fr. pivoter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIVOTÁ vb. I. intr. A se roti, a se întoarce (ca) pe un pivot. [< fr. pivoter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIVOTÁ vb. intr. a se roti în jurul unui ax vertical. (< fr. pivoter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIVOTÁ vb. (TEHN.) a se roti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pivotá vb., ind. prez. 1 sg. pivotéz, 3 sg. și pl. pivoteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink