Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
PLACÁT1, placate, s. n. (Rar) Anunț, afiș; placardă. [Pl. și: (înv.) placaturi] – Din germ. Plakat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLACÁT2, -Ă, placați, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. – V. placa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLACÁT s.n. (Rar) Anunț, afiș; pancartă. [< Pl. -te, -turi. / < placa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLACÁT, -Ă adj. 1. Acoperit cu un strat de alt material. 2. (Sport; despre un jucător de rugbi) Oprit să pătrundă spre poarta adversă. [< placa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLACÁT s. n. placardă; anunț, afiș. (< germ. Plakat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLACÁT s. v. pancartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLACÁT s. v. afiș, anunț, înștiințare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
placát s. n., pl. placáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLACÁ1 ~chéz tranz. 1) (elemente de construcție, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A PLACÁ2 ~chéz tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. și pl. placheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)