Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. S. n. (La pl.), Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLACENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< fr. placentaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
placentár adj. m., pl. placentári; f. sg. placentáră, pl. placentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
placentár s. n., pl. placentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLACENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)