PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. – V. plăcea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂCÚȚĂ, plăcuțe, s. f. Diminutiv al lui placă. – Placă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂCÚT adj., adv. 1. adj. v. gustos. 2. adj. v. simpatic. 3. adj. agreabil, drăguț, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. v. încântător. 5. adj. v. îmbietor. 6. adj. v. agreabil. 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pâșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 8. adj. agreabil, amuzant, antrenant, distractiv, drăguț. (Spectacol ~.) 9. adj. v. atractiv. 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ în concediu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Plăcut ≠ dezagreabil, displăcut, neplăcut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
plăcúță s. f., g.-d. art. plăcúței; pl. plăcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink