PLANÁRIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm, și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal (Planaria). – Din fr. planaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANÁRIE s.f. (Zool.) Specie de vierme lat de apă dulce. [< lat. planaria, cf. fr. planaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANÁRIE s. f. specie de vierme platelmint de apă dulce din clasa turbelariatelor. (< lat. planaria, fr. planaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
planárie s. f. (sil. -ri-e), art. planária (sil. -ri-a), g.-d. art. planáriei; pl. planárii, art. planáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink