PLANETÁRIU, planetarii, s. n. Construcție specială, în formă de cupolă, pe care se înfățișează, cu un aparat de proiecție special, aspectul bolții cerești cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii etc. – Din fr. planétarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANETÁRIU s.n. Construcție specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [Pron. -riu. / < fr. Planétarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANETÁRIU s. n. construcție specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. (< fr. planétarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
planetáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. planetáriul; pl. planetárii, art. planetáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLANETÁRIU ~i n. 1) Instalație pentru reprezentarea mișcării planetelor și a altor aștri pe baza modelului boltei înstelate a cerului. 2) Instituție culturală în care se citesc lecții de popularizare a științei, folosindu-se o astfel de instalație. /<fr. planétarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink