PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernâi).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
plánic adj. m., pl. plánici; f. sg. plánică, pl. plánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de planuri; propriu planurilor. Economie ~că. /plan + suf. ~ic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink