PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din fr. planimètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea suprafețelor plane. [< fr. planimètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANIMÉTRU s. n. instrument folosit în planimetrie. (< fr. planimètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
planimétru s. n. (sil. -tru), art. planimétrul; pl. planimétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLANIMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea ariei figurilor plane (pe o hartă sau pe un plan topografic). /<fr. planimetre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink