PLANÓR, planoare, s. n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. – Din fr. planeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menține în aer prin folosirea curenților ascendenți provocați de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. [Cf. fr. planeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANÓR s. n. 1. aparat de zbor fără motor. 2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. (< fr. planeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
planór s. n., pl. planoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLANÓR ~oáre n. Aeronavă ușoară fără motor, propulsată prin planare. /<fr. planeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink