PLANORÍSM s. n. 1. Ramură sportivă care se practică cu planorul. 2. Îndeletnicirea de a construi planoare. – Planor + suf. -ism. Cf. rus. planerizm.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANORÍSM n. 1) Gen de sport constând din probe de zbor cu planorul. 2) Meserie de planorist. /planor + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLANORÍSM s.n. Sport practicat cu planorul. ♦ Îndeletnicirea de a construi aparate de zbor fără motor. [< rus. planorizm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
planorísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink