Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: planta (verb tranzitiv) , plantă (substantiv feminin)   
PLÁNTĂ1, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÁNTĂ2, plante, s. f. Față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÁNTĂ s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuști etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (Anat.) Fața interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< lat. planta, cf. fr. plante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLÁNTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLÁNTĂ s. vegetală, (înv.) sad. (Animale și ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLÁNTĂ s. v. talpă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plántă (bot., anat. ) s. f., g.-d. art. plántei; pl. plánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLANTÁ ~éz tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLÁNTĂ1 ~e f. Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină și frunze. ~e legumicole. ~e medicinale.~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulți ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLÁNTĂ2 ~e f. anat. (la om și la unele animale) Partea inferioară, ușor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul și susține greutatea corpului în timpul mersului; talpă. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLANTÁ vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plantá vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. și pl. planteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)