Dex plantație

PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation.

PLANTÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeași specie) cultivate pe un teren special pregătit. ♦ Cultură de plante speciale. 2. Întreprindere agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de întreprinderi. 3. (Teatru) Planul după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. [Gen. -iei, var. plantațiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].

PLANTÁȚIE s. f. 1. unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeași specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)

PLANTÁȚIE s. (înv.) sădire, săditură. (O ~ de piersici.)

PLANTÁȚIE s. v. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare.

plantáție s. f. (sil. -ți-e), art. plantáția (sil. -ți-a), g.-d. art. plantáției; pl. plantáții, art. plantáțiile (sil. -ți-i-)

PLANTÁȚIE ~i f. 1) Teren plantat; suprafață cultivată cu plante. 2) Suprafață agricolă, de mari dimensiuni, destinată pentru cultivarea plantelor tehnice sau alimentare în condiții speciale de climă. [G.-D. plantației; Sil. -ți-e] /<fr. plantation