PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANȘÉTĂ s.f. Placă de lemn dreptunghiulară (uneori montată pe un suport) pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări tipografice etc. ♦ Scândură lată pe care se întind foile de aluat. [< fr. planchette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANȘÉTĂ s. f. placă dreptunghiulară din lemn pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări topografice etc. ◊ scândură lată pe care se întind foile de aluat. (< fr. planchette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLANȘÉTĂ s. (rar) scândură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
planșétă s. f., pl. planșéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLANȘÉTĂ ~e f. 1) Planșă mică care servește ca suport pentru hârtie la desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2) Scândură lată pe care se întinde aluatul în foi. /<fr. planchette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink