PLASTOMÉR, plastomeri, s. m. Produs molecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații. – Din fr. plastomère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLASTOMÉR s.m. (Chim.) Produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente. [< fr. plastomère, cf. gr. plastos – modelat, meros – parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLASTOMÉR s. m. conținutul de plastide al citoplasmei. (< fr. plastomère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
plastomér s. m., pl. plastoméri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink