PLEÁNĂ, plene, s. f. Bucățică de lemn cu care se înțepenește coada toporului, cercurile butoiului etc.; ic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pleánă s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) f****ă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink