PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. și f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLEBEIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. plebeu. II. adj. referitor la plebe; plebeic. (< fr. plébéien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLEBEIÁN s., adj. v. plebeu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plebeián s. m., adj. m. (sil. -be-ian), pl. plebeiéni (sil. -be-ieni); f. sg. plebeiánă, g.-d. art. plebeiénei, pl. plebeiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLEBEIÁN ~iánă (~iéni, ~iéne) Care este caracteristic pentru plebei. /<fr. plébéien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink