Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plenipotențiár s. m., adj. m. (sil. -ți-ar), pl. plenipotențiári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie ~ă.Ministru ~ diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ți-ar] /<fr. plénipotentiaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)