PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plenipotențiár s. m., adj. m. (sil. -ți-ar), pl. plenipotențiári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLENIPOTENȚIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie ~ă. ◊ Ministru ~ diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ți-ar] /<fr. plénipotentiaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink