PLEONÁSTIC, -Ă, pleonastici, -ce, adj. Care conține un pleonasm, privitor la pleonasm, cu pleonasme. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonastique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEONÁSTIC, -Ă adj. Referitor la pleonasm, cu pleonasme. [Cf. fr. pléonastique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLEONÁSTIC, -Ă adj. care conține, constituie un pleonasm. (< fr. pléonastique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLEONÁSTIC adj. (LINGV.) tautologic. (Construcție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pleonástic adj. m. (sil. ple-o-), pl. pleonástici; f. sg. pleonástică, pl. pleonástice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLEONÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de pleonasm; propriu pleonasmelor. 2) Care conține un pleonasm. Expresie ~că. [Sil. ple-o-] /<fr. pléonastique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink