Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PLESI- elem. „percuție”. (< fr. plessi-, cf. gr. plessein, a lovi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLEȘ, PLEÁȘĂ, pleși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEȘ1 ~uri n. 1) Parte a capului de pe care a căzut părul; chelie. 2) Suprafață de teren lipsită de vegetație. /<sl. plĕši
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLEȘ2 pleáșă (~i, ~e) înv. v. PLEȘUV. /<sl. pleši
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLEÁȘĂ s. v. calviție, chelie, pleșuvie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLEȘ adj. v. chel, gol, golaș, pleșuv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLEȘÍ vb. v. cheli, pleșuvi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pleáșă (-éșe), s. f. – Chelie, calviție. Sl. plĕsĭ (Miklosich, Lexicon, 578; Cihac, II, 262), cf. slov. plês, ceh. pleš. – Der. pleș, adj. (chel); pleșuv (var. pleșug, pleșiv), adj. (chel), cf. sl. plĕsivŭ, slov. plĕsiv; pleși (var. plesuvi), vb. (a pierde părul, a cheli); pleșuvie (var. pleșugie), s. f. (chelie). Cf. ALR, I, 12; circulă numai în V, NV și Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pleáșă (loc fără vegetație) s. f., pl. pléșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pleș adj. m., pl. pleși; f. sg. pleáșă, pl. pléșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink