PLIÁNT, -Ă, plianți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre obiecte) Care poate fi îndoit și împăturit (micșorându-și suprafața). 2. S. n. Tipăritură conținând fotografii, prospecte, cataloage, informații etc. imprimate pentru reclamă, îndoită de mai multe ori pentru comoditatea utilizării. [Pr.: pli-ant] – Din fr. pliant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLIÁNT, -Ă adj. (Despre obiecte; adesea s.) Care poate fi îndoit, împăturit (micșorându-și suprafața); pliabil. // s.n. Publicație pe o foaie de hârtie îndoită de mai multe ori. [Cf. fr. pliant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLIÁNT, -Ă I. adj. pliabil. II. s. n. publicație pe o foaie de hârtie îndoită de mai multe ori. (< fr. pliant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pliánt adj. m. (sil. pli-ant), pl. pliánți; f. sg. pliántă, pl. pliánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pliánt s. n. (sil. pli-ant), pl. pliánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLIÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care poate fi pliat; care poate fi strâns prin îndoire. Pat ~. Caroserie cu acoperiș ~. [Sil. pli-ant] /<fr. pliant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLIÁNT2 ~e n. rar Publicație tipărită pe o coală de hârtie îndoită de mai multe ori (pentru comoditate în utilizare). [Sil. pli-ant] /<fr. pliant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink