Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLICTISEÁLĂ s. urât, (rar) anosteală, (pop și fam.) lehamite, (reg.) zălezeală, (înv. și fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie. (Simțea o ~ de moarte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plictiseálă s. f., g.-d. art. plictisélii; pl. plictiséli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLICTISEÁLĂ ~éli f. Stare a omului care se plictisește; urât. /a (se) plictisi + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)