Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLICTISÍ vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. v. enerva. 3. v. cicăli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plictisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. plictiseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PLICTISÍ ~ésc tranz. 1) A face să se plictisească. 2) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a pisa; a necăji. /<ngr. pliktisa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PLICTISÍ mă ~ésc intranz. A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc.). /<ngr. pliktisa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A se plictisi ≠ a se distra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)