Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PLIOCÉN, -Ä‚, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparÈ›ine celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen È™i perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLIOCÉN s.n. (Geol.) Epoca (seria) superioară a neogenului. // adj. Care aparÈ›ine acestei epoci. [Pron. pli-o-. / < fr. pliocène, cf. gr. pleion – mai mare, kainos – recent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a neogenului. (< fr. pliocène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pliocén adj. m. (sil. pli-o-), pl. pliocéni; f. sg. pliocénă, pl. pliocéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pliocén s. n. (sil. pli-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLIOCÉN1 n. geol. 1) Perioada a doua a neogenului, situată între miocen și pleistocen și caracterizată prin depozite marine sau lacustre. 2) Ansamblu de straturi ale scoarței terestre datând din această perioadă. [Sil. pli-o-] /<fr. pliocene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLIOCÉN2 ~ă (~i, ~e) Care ține de perioada a doua a neogenului; din perioada a doua a neogenului. [Sil. pli-o-] /<fr. pliocene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)