Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
Sursa: Dicționarul etimologic român