PLÓȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius). ◊ Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstrie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcușor; c) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Cf. ceh. ploščica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÓȘNIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) pădu-che-de-perete. 2. ploșniță-de-câmp (Syromastes margi-natus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploș-niță-gălbioară, ploșniță-sură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plóșniță s. f., g.-d. art. plóșniței; pl. plóșnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÓȘNIȚĂ ~e f. Insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat, de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; păduche- de- lemn. ◊ ~-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înțepător, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt și lat, având membrele anterioare asemănătoare cu niște cornițe; cornățar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de clește. /cf. ceh. ploštice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLOȘNIȚĂ-GĂLBIOÁRĂ s. v. ploșniță-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLOȘNIȚĂ-SÚRĂ s. v. ploșniță-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plóșnița vérzei s. f. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
plóșniță de pom s. f. + prep. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
plóșniță súră s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink