Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe ființe sau lucruri de același fel. ◊ Pluralul autorității (sau al maiestății) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autoritățile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere științifice, publicistice și oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) de referire la persoana proprie în discuția cu cineva considerat superior. Pluralul politeții (sau al reverenței) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atenție plurală = atenție distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLURÁL adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică două sau mai multe ființe, lucruri de același fel. (< lat. pluralis, germ. Plural)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLURÁL adj. v. complex, multilateral, plurivalent, polivalent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Plural ≠ singular
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
plurál (-luri), s. n.1. Categorie gramaticală care arată că este vorba de mai multe obiecte, ființe etc. – 2. (Adj.) Care indică o pluralitate. Lat. pluralis (sec. XIX). Ca adj. nu se folosește la f.Der. pluralitate, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálă, pl. plurále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
plurál s. n., pl. plurále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLURÁL ~ă (~i, ~e) și substantival : (Număr) ~ formă a categoriei gramaticale a numărului care indică că este vorba de două sau mai multe persoane ori lucruri (de același fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
plurále tántum loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)