Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: plutări (verb) , plutărit (substantiv neutru)   
PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLUTĂRÍT n. 1) Transport pe apă al trunchiurilor de arbori asamblați în plute. 2) Ocupație de plutaș. /v. a plutări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLUTĂRÍT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~ul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plutărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLUTĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de plutaș; a fi plutaș. /plută + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLUTĂRÍ vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plutărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plutăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)