Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: plutui (verb tranzitiv) , plutuire (substantiv feminin)   
PLUTUÍRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei; plutuit. – V. plutui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLUTUÍRE s. plutuit. (~ pieilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plutuíre s. f., g.-d. art. plutuírii; pl. plutuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLUTUÍ ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de finisare pentru a le micșora și a le imprima un desen. /plută + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
plutuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiésc, imperf. 3 sg. plutuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plutuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLUTUÍRE (‹ plută1) s. f. Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratare cu săruri de crom, pentru a le oferi moliciune sau a le imprima un desen caracteristic; constă în rularea pielii pe o scândură rotunjită, acoperită cu plută1.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)