Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: plănui (verb tranzitiv) , plănuire (substantiv feminin)   
PLĂNUÍRE, plănuiri, s. f. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. – V. plănui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂNUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. preconizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plănuíre s. f., g.-d. art. plănuírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLĂNUÍ ~iésc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLĂNUÍ vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea ...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plănuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)