PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-. – Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂSMUITÓR s. 1. v. creator. 2. v. falsificator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLĂSMUITÓR s. v. inventator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plăsmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. plăsmuitóri; f. sg. și pl. plăsmuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂSMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care plăsmuiește. 2) Persoană care născocește; născocitor. 3) Autor al unei falsificări; falsificator. [Sil. -mu-i-] /a plăsmui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink