PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Pop.; despre boi și vaci) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenușiu; (despre părul boilor sau al vacilor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLĂVÁN adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plăván (plăvánă), adj. – Bălan. – Var. plăvîi, plăviu, plăviț. Sl. plavŭ „alb”, plavinŭ „bălan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou bălan”. Se folosește mai ales ca nume de bou; doar plăviță se zice și despre femeile blonde și înv. despre orice obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi: căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf. plăvaie, s. f. (varietate de struguri), format ca bălaie din bălan.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plăván adj. m., pl. plăváni; f. sg. plăvánă, pl. plăváne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLĂVÁN ~ă (~i, ~e) pop. 1) (despre părul vitelor) Care este de culoare alb-gălbuie sau alb-cenușie. 3) și substantival (despre vite, mai ales despre boi) Care are părul de culoare alb-gălbuie sau alb-cenușie. 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă; blond. /plav + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink