PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PNÉUMĂ s. f. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. (< fr., gr. pneuma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink