POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCEÁLĂ s. v. urâțenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCEÁLĂ s. v. epilepsie, paralizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poceálă s. f., g.-d. art. pocélii; pl. pocéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink