Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
POCITÁ vb. v. deochea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POCÍT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍT adj. v. bizar, ciudat, curios, excen-tric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, fatal, funest, inexplicabil, insolit, năstrușnic, nefast, neobișnuit, original, paradoxal, singular, sinistru, straniu, sumbru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POCÍT s. v. stâlcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocít1 s.n. (pop.) boală cu deformații fizice, hemoragie, paralizie, epilepsie, poceală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pocít2, pocítă, adj. (reg.; despre un teren) închis, împrejmuit cu pocii (cu crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie sau alte plante agățătoare) arăcit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink