Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POCITÁNIE s. 1. v. monstru. 2. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. v. stârpitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pocitanie ≠ mândrețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
pocitánie (pocitánii), s. f. – Povestire, narațiune, citire. Sl. počitanie, cf. citi, citanie. Sec. XVII, înv. Dicționarele îl confundă adesea cu pocitanie „monstru”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pocitánie s. f. (sil. -ni-e), art. pocitánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocitániei, pl. pocitánii, art. pocitániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POCITÁNIE ~i f. v. POCITURĂ. /pocit + suf. ~anie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)