Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DefiniÅ£ii: pocnet (substantiv neutru) , pocneÈ›   
PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd È™i puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum È™i de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÓCNET s. v. pocnitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocnét, pocnéți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pócnet s. n., pl. pócnete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÓCNET ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (la lovire, la cădere, la spargere etc.). /a pocni + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÓCNETUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pocnéț, pocnéți, s.m. (reg.) copil rău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)