POFTEÁLĂ, pofteli, s. f. Faptul de a pofti; poftire. – Pofti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pofteálă, poftéli, s.f. (înv. și reg.) 1. poftă, dorință de ceva. 2. invitare, îmbiere a cuiva la ceva; chemare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pofteálă s. f., g.-d. art. poftélii; pl. poftéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink