Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
POFTORÍRE, poftoriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a poftori și rezultatul ei; invitație; insistență. – V. poftori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POFTORÍRE s. v. repetare, repetiție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poftoríre s. f., g.-d. art. poftorírii; pl. poftoríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POFTORÍ, poftoresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. (Folosit și absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POFTORÍ vb. v. reaminti, repeta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poftorí (poftorésc, poftorít), vb. – 1. A repeta. – 2. A pisălogi. Sl. povŭtoriti, din vŭtoryĭ „secund” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 272), cf. ftori. Înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poftorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftorésc, imperf. 3 sg. poftoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. poftoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink