POGÁCE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pogáce, pogăci, s.f. (reg.) 1. turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de fâină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. 2. azimă în spuză. 3. turtă dulce. 4. pâine m****ă în miere, care se dă mirilor. 5. mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 6. turtă din semințe de floarea soarelui sau de dovleac, după extragerea uleiului din ele. 7. mâncarea servită cuscrilor în ziua logodnei de către mire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pogáce (-e), s. f. – Turtă. – Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul sb., bg. pogača (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu, Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag. pogácsa (Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pogáce s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POGÁCE ~i f. 1) Turtă de mălai coaptă în cuptor. 2) Azimă din făină de grâu. /<sb. pogața, ung. pogácsa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink