Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-.Pl. și: poiene] – Din sl. poljana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
poiánă s.f., g.-d. art. poiénii; pl. poiéni.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
POIÁNĂ s. luminiș, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O ~ de pădure.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poiánă (poiéni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
poiánă s. f., g.-d. art. poiénii/poiénei; pl. poiéni/poiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POIÁNĂ poiéne f. Teren fără copaci, acoperit cu iarbă și flori, dintr-o pădure; luminiș; colnic. [G.-D. poienei; Pl. și poeni] /<sl. poljana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUSCEA-DE-POIÁNĂ s. v. brândușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)