POINTER s.m. v. poanter.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POINTER [PẮÍNTĂR] s.n. (inform.) element reprezentând o adresă, pe baza căreia pot fi legate componentele unei structuri. (< engl. pointer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!póinter (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. póinteri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
POÁNTER, poanteri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile plecate și părul scurt și neted; prepelicar de rasă engleză; brac englez. [Scris și: pointer] – Din fr., engl. pointer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POÁNTER ĩ m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, cu părul scurt și neted; prepelicar englezesc. 2) Câine din această rasă. /<fr., engl. pointer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POÁNTER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu talie înaltă, picioare lungi, urechile aplecate și părul scurt și neted. [Scris și pointer, pron. poan-. / < fr. , engl. pointer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POÁNTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un câine de vânătoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poánter s. m. (sil. poan-), pl. poánteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink