POLEIÉR, poleieri, s. m. (Rar) Poleitor. [Pr.: -le-ier] – Polei2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
poleiér s. m. (sil. -li-er), pl. poleiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink