POLICROMÍE, policromii, s. f. 1. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Caracter policrom al unei lucrări de artă. ♦ Însușirea de a fi policrom. 2. Procedeu tipografic pentru imprimarea imaginilor în culori. ♦ (Rar) Lucrare tipografică executată în mai mult de patru culori. – Din fr. polychromie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLICROMÍE s.f. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Procedeu de imprimare a gravurilor în culori; tipar în mai multe culori. [Gen. -iei. / cf. fr. polychromie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLICROMÍE s. f. 1. calitatea de a fi policrom; policromatism. 2. procedeu de pictură, de decorație picturală, de imprimare etc. în mai multe culori. ◊ lucrare tipografică executată prin acest procedeu. (< fr. polychromie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
policromíe s. f. (sil. -cro-), art. policromía, g.-d. art. policromíei; pl. policromíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLICROMÍE ~i f. 1) Caracter policrom. 2) (în pictură și în poligrafie) Procedeu de executare policromă a unei lucrări. [G.-D. policromiei] /<fr. polychromie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink