POLIFAGÍE s. f. 1. Formă de nutriție în care intră hrană variată, aparținând mai multor tipuri biologice; spec. proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarele-gazdă din specii și din familii diferite. 2. Simptom caracteristic diabetului zaharat, care se manifestă printr-o foame exagerată, urmată de consumare excesivă de alimente. – Din fr. polyphagie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIFAGÍE f. 1) Proprietatea de a fi polifag. 2) Dorință permanentă de a mânca. /<fr. polyphagie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIFAGÍE s.f. 1. Consumare exagerată de alimente. 2. Mod de nutriție a organismelor polifage. ♦ Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite. [Gen. -iei. / < fr. polyphagie, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIFAGÍE s. f. 1. consumare exagerată de alimente, simptom al diabetului zaharat. 2. mod de nutriție a organismelor polifage. ◊ proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarea gazdă din specii diferite. (< fr. polyphagie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polifagíe s. f., art. polifagía, g.-d. polifagíi, art. polifagíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink