polihróniu s.n. (înv.) formulă sau cântec liturgic de felicitare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
polihróniu (-ii), s. n. – Formulă înv. de felicitare. Ngr. πολυχρόνιον „mulți ani (de viață)”. Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink