POLIMETRÍE s. f. Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci și care se caracterizează prin faptul că timpii tari, inițiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. – Din it. polimetria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIMETRÍE f. 1) Fenomen de prezență într-o operă poetică a mai multor metri prozodici. 2) Proces de îmbinare concomitentă a mai multor feluri de măsuri într-o compoziție muzicală. /<it. polimetria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIMETRÍE s.f. Combinarea simultană a două sau a mai multor feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. [Gen. -iei. / < it. polimetria, cf. gr. polys – mult, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIMETRÍE s. f. suprapunere a două sau a mai multor măsuri diferite în poezie sau muzică. (< it. polimetria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polimetría, g.-d. polimetríi, art. polimetríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink