POLIMORFÍSM s. n. Proprietatea unor minerale cristalizate cu aceeași compoziție chimică de a se prezenta sub mai multe forme cristaline cu caracteristici fizice și chimice diferite. ♦ (Biol.) Proprietate a unor specii de a exista sub mai multe aspecte morfologice. – Din fr. polymorphisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLIMORFÍSM n. 1) chim. Proprietate a unei substanțe de a se cristaliza în mai multe forme. 2) biol. Trăsătură a indivizilor aceleiași specii de organisme vegetale sau animale de a căpăta mai multe forme morfologice. /<fr. polymorphisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POLIMORFÍSM s.n. 1. Proprietate a unor substanțe chimice de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; pleomorfism. 2. Existența mai multor forme diferite în cadrul aceleiași specii, în special la animalele care trăiesc în colonii sau în societăți. [< fr. polymorphisme, cf. gr. polys – numeros, morphe – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLIMORFÍSM s. n. 1. proprietate a unor substanțe de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; polimorfie, pleomorfism. 2. (biol.) proprietate a unor organisme aparținând aceleiași specii de a prezența aspecte morfologice diferite. 3. coexistența mai multor forme, fonetice sau gramaticale, cu aceeași funcție în sistem, într-un anumit grai sau într-un idiolect. (< fr. polymorphisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLIMORFÍSM s. (CHIM.) polimorfie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
polimorfísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink