POLINEZIÁN, -Ă, polinezieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Polineziei sau este originară de acolo; (la m. pl.) populație care locuiește în Polinezia. 2. Adj. Care aparține Polineziei sau polinezienilor (1), privitor la Polinezia sau la polinezieni, caracteristic, propriu Polineziei sau polinezienilor, originar din Polinezia; ca al polinezienilor. [Pr.: -zi-an] – Din fr. polynésien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLINEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Polinezia. ◊ (s. f.) limbă aparținând grupului de limbi malaio-polineziene, vorbită de polinezieni. (< fr. polynésien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
polinezián s. m., adj. m. (sil. -zi-an), pl. polineziéni (sil. -zi-eni); f. sg. polineziánă, g.-d. art. polineziénei, pl. polineziéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink