POLINÍE1, polinii, s. f. (Bot.) 1. Masă formată din grăunțe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLINÍE2, polinii, s. f. Canal navigabil printre ghețurile marine. – Din fr. polynie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLINÍE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLINÍE1 s. f. (bot.) masă de grăunțe de polen aglomerate. (< fr. pollinie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLINÍE2 s. f. canal navigabil printre ghețurile marine. (< fr. polynie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLINÍE s. v. anteră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poliníe s. f., pl. poliníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink